Scopul fertilizarii este de a inlocui unitatile de fertilizare care sunt indepartate in perioada recoltarii si taierii, pecum si de a acoperi nevoile culturii pentru germinare, inflorire si fructe. Cerintele anuale ale unui arbore in materie de nutrienti depind de varsta, tipul de varietate, maturitatea timpurie, randamentul prevazut si conditiile de clima si de sol pentru fiecare zona.

De la hibernarea din timpul iernii până la începutul desfacerii mugurilor (Dec. – Mar.)

In timpul lunilor de iarna, merii- ca toti pomii foiosi- sunt adormiti. In acest timp, mugurii florali acumuleaza orele de frig necesare si devin complet dezvoltati. Copacii nu au cerinte nutritionale in acel moment si, din cauza temperaturilor scazute, radacinile nu absorb apa si nutrienti din sol pana in martie, cand incepe inmugurirea.

De la desfacerea mugurilor pana la inflorire (Mar. – Apr.)

Pe masura ce temperaturile cresc, mugurii se deschid si primele frunze se aliniaza la baza corpului fructifer, primele flori urmand la scurt timp dupa aceea. In acelasi timp, sistemul radacina al arborelui este activat si incepe sa absoarba nutrienti si apa.

In acest timp, rata de absorbtie a nutrientilor de catre radacini si capacitatea fotosintetica a noilor frunze nu poate acoperi in mod suficient cerintele nutritionale crescute ale infloririi si ale stabilirii fructelor. Pentru ca pomii sa hraneasca mugurii, florile si fructele nou-formate, mobilizeaza substantele pe care le stocasera in radacinile, trunchiul si crengile lor in timpul perioadei de vegetatie anterioare.

In acest stadiu de dezvoltare, nutrientii esentiali sunt:

Azot (N), care contribuie la intreruperea hibernarii pomului, alimenteaza mugurii si florile cu proteina si sporeste fertilizarea si fixarea fructului.

Fosfor (P), care contribuie la cresterea sistemului radacinos si la reinnoirea firelor radacinii, furnizand copacului energia necesara infloririi, precum si elementele structurale pentru impartirea celulelor in noile fructe.

Potasiu (K), care participa la toate reactiile metabolice si regleaza echilibrul apei din copaci si, prin aceasta, redistribuirea substantelor depozitate in corpurile in curs de dezvoltare.

Cand vine vorba de oligoelemente, Borul (B) crește germinația polenului și are un efect direct asupra fixarii fructului, in timp ce Zincul (Zn) si Fierul (Fe) joaca un rol important in procesul de incoltire.

De la inflorire la dezvoltare totala (Apr-Jun)

Florirea este urmata de o fixare si o crestere a fructelor care este intial rezultatul diviziunii si ulterior a elongatiei celulare. Arborele isi formeaza, de asemenea productia anuala pana in luna iunie. Ciclul de crestere se incheie de obicei in iunie, urmand a incepe diferentierea mugurilor care vor inflori primavara urmatoare.

In aceasta etapa, arborii prezina cele mai inalte cerinte in nutrienti si apa. Necesarul de Azot (N) este mai mare acum decat in orice alt punct al ciclului anual. Cu toate acestea, aprovizionarea cu azot trebuie sa fie moderata, astfel incat sa se evite cresterea vegetativa excesiva care antagonizeaza recolta in anul curent si submineaza formarea mugurilor de flori in anul urmator.

Fosforul (P), Borul (B) , si Calciu (Ca) are required in large quantities in order to cover fruit growth and the increased sprouting activity, while the requirements in Potasiu (Κ) este ridicat si creste pe masura ce se dezvolta fructele.

De la crestere rapida la maturitate (Jul. – Sep.)

In timpul verii, fructele cresc in marime si greutate, in timp ce lastarii se opresc din nou si incep sa acumuleze materie uscata precum si sa se lignifice.

Este o perioada in care cerintele in materie de Azotul sunt scazute (deoarece afecteaza in mod negativ calitatea si capacitatea de depozitare a fructelor) si cerinte sporite in materie de Potasiul, care migreaza de la frunze la fructe, participand la productia de substante de stocare pentru anul urmator.

O cantitate limitata de Azotul combinate cu o cantitate potrivita de Potasiul, creste dimensiunea fructelor, imbunatatind caracteristicile calitative ale acestora si, prin urmare, ar trebui sa constituie o practica standard in acest stadiu. Fosforul este puternic resorbabil in august si creste greutatea si puterea de legare a fructelor, in timp ce aportul de Calciu contribuie la stocarea acestora dupa recolta.

Dupa recolta (Oct. – Nov.)

In aceasta perioada, multi nutrienti sub forma de carbohidrati si aminoacizi, migreaza de la frunze la trunchi si la radacinile copacilor. Aceste substante sunt vitale pentru parcursul normal al incoltirii si infloririi in primavara urmatoare.

Aprovizionarea arborilor cu Azot, in special prin aplicarea foliara, sporeste acumularea substantelor de depozitare si contribuie la cresterea robusta, asigurand o fructificare sanatoasa pentru anul urmator.